Annonces Immobilières
Abbeville
Somme
Zilek : Immobilier Abbeville

17 martie 2010

Gastrita hiperacida si ulcerul

Retete pentru arsuri si dureri de stomac:




Sucul de morcovi şi varză sunt cel mai bun tratament naturist pentru hiperaciditate.
La un morcov, se adaugă ¼ kg varză şi se trec prin maşina de suc. Această mixtură este apoi diluată cu apă.



Sucul poate fi luat regulat, cu jumătate de oră înaintea meselor sau atunci când sunt dureri de stomac.

Uleiul de măsline este un alt remediu pentru hiperaciditate.



Spre deosebire de mixtura de morcovi şi varză, uleiul de măsline trebuie luat doar atunci când sunt simptome severe, altfel produce o creştere a colesterolului în sânge. Când durerile sunt mari, se ia o linguriţă de ulei cu jumătate de oră înaintea meselor.



Folosirea mentei este un tratament popular al hiperacidităţii. Menta reduce, într-o mare măsură, nivelul acidului în stomac. Este bună şi la problemele intestinale.

____________________________________________________________


Ce pot minca si ce nu pot minca bolnavii de gastrita hiperacida si de ulcer

Articol preluat de pe http://www.terapii-naturiste.com/

Gastrita este inflamatia mucoasei care captuseste stomacul. Ca efect al inflamatiei, mucoasa se congestioneaza, poate singera, secreta mult mucus, iar musculatura stomacului se poate contracta prelungit si frecvent, provocind dureri si varsaturi. Tulburarile de secretie gastrica se datoresc formarii excesive de acid clorhidric si de enzime necesare digestiei. Secretia acida crescuta nu este inofensiva pentru mucoasa gastrica inflamata si ea este de obicei resimtita de bolnav sub forma arsurilor in capul pieptului si a regurgitatiilor (rigiielilor) acide.

Cauza gastritelor hiperacide

Cauza gastritelor hiperacide rezida in general in greselile de igiena alimentara. Abuzul de condimente (piper, otet, mustar, hrean etc.) si de alimente prajite in grasime reprezinta o agresiune adusa continuu mucoasei gastrice, care sfirseste printr-o iritatie permanenta, ce duce la gastrita. Se stie ca grasimea se descompune prin prajire in unele substante iritante care provoaca tuse sau lacrimarea ochilor. Acelasi efect iritant il are grasimea prajita si asupra stomacului, cu deosebirea ca aici efectul se prelungeste de-a lungul duratei sederii alimentelor in stomac, adica 4-5 ore.

Ce mai poate provoca gastrita

Alt obicei neigienic pentru stomac este acela de a consuma alimente prea reci sau prea fierbinti, ca si obiceiul de a minca prea repede. In acest din urma caz, alimentele, insuficient mestecate, ajung in stomac in bucati prea mari, a caror digestie este astfel prea prelungita si de aceea iritanta pentru stomac. De aici rezulta importanta mestecatului metodic al alimentelor, pentru care este nevoie de o dantura buna, reparata la vreme, sau acolo unde este necesar, de folosirea unei proteze dentare.

Alcoolul - un alt factor de iritatie

Bauturile alcoolice, mai ales cele distilate si mai cu seama luate pe stomacul gol sau in cantitate prea mare ori prea des repetate, constituie alt factor de iritatie gastrica ce poate duce la aparitia gastritei hiperacide. In aceeasi ordine de idei este de amintit tutunul, cu efecte de stimulare inutila si chiar daunatoare a secretiei si contractilitatii stomacului.
Mincatul la ore neregulate e daunator
In sfirsit, obiceiul nesanatos de a minca la ore neregulate sau de a provoca la masa discutii violente si enervari, poate, prin repetarea lui, duce la dezorganizarea mecanismului nervos care declanseaza secretia gastrica, ceea ce da loc la tulburari ale procesului de digestie gastrica si la favorizarea aparitiei unei gastrite.

Care sint simptomele

Boala ulceroasa, a carei aparitie este favorizata de factorii daunatori enumerati mai sus, consta din tulburari de secretie si mobilitate a stomacului si a primei portiuni a intestinului subtire, ce duc la constituirea unei ulceratii care intereseaza una sau mai multe din tunicile stomacului sau duodenului. Boala ulceroasa este urmarea unor tulburari in echilibrul proceselor nervoase de la nivelul scoartei cerebrale, provocate de stari prea intense sau prea prelungite de incordare nervoasa, asa cum este cazul indivizilor surmenati sau supusi continuu unei tensiuni psihice (frica, ingrijorare etc.)

Ulcerul si dieta

In cazul bolii ulceroase, desigur ca tratamentul nu se poate reduce numai la o anume dieta, dar nu se poate obtine vindecarea fara masuri alimentare speciale, care au scopul, ca si in gastrita hiperacida, sa neutralizeze secretia gastrica in exces si sa calmeze stomacul iritat, punind in repaus terminatiile nervoase din peretii gastro-duodenului, cuprinse si ele in procesul inflamator propriu gastritelor, proces care insoteste de obicei si boala ulceroasa.

Puseele de ulcer

Gastritele se pot vindeca definitiv printr-un bun tratament dietetic si medicamentos. Despre boala ulceroasa se poate spune acelasi lucru, cu rezerva insa ca vindecarea ei este de cele mai multe ori aparenta. Este intr-adevar o caracteristica a bolii ulceroase de a evolua in crize legate de anotimp. Astfel, crizele sau puseele acute de boala ulceroasa survin mai ales primavara si toamna. Un asemenea puseu are tendinta spontana de a se vindeca, pentru a reveni insa in primavara sau toamna urmatoare, atunci cind bolnavul, care nu mai suferise intre timp, se credea vindecat. Cunoscind aceasta particularitate a bolii ulceroase, bolnavul va trebui sa urmeze tratamentul si, in primul rind dieta, cel putin timp de un an dupa primul puseu acut, renuntind in rest definitiv la unele obiceiuri neigienice (mincatul grabit, la ore neregulate, abuzul de condimente iritante, alcool sau tutun etc.). Mai mult chiar, pentru a preintimpina revenirea bolii ulceroase, in fiecare toamna sau primavara, va reveni la regimul de viata si cel alimentar recomandat de medic, pe durata de cel putin o luna, in scopul evitarii unui nou puseu acut. Numai in acest mod se va putea obtine o vindecare durabila in boala ulceroasa.

Despre alimentatia bolnavului de ulcer

Alimentatia ulcerosului trebuie fractionata in 4-5 sau chiar 6 mese pe zi pentru a nu incarca stomacul cu o cantitate mare de alimente, ceea ce ar intirzia digestia si evacuarea.
Bolnavul trebuie sa respecte un program de mese, cu ore regulate, sa manince incet cantitati moderate de alimente dintr-o data, sa mestece bine, sa evite sa bea in timpul mesei.
Mincarurile se recomanda sa aiba o temperatura moderata. Crize dureroase pot declansa deopotriva o supa sau un ceai fierbinte, ca si o inghetata sau o halba de bere de la gheata.

Ulcerul si laptele

Cel mai indicat aliment este laptele, care are acest efect, chiar administrat in plina criza. El leaga acidul clorhidric in exces din sucul gastric, ferind peretii stomacului de efectul daunator al acestuia. Pentru acest motiv se recomanda ca, intre mese, bolnavul sa bea in mod repetat lapte in portii de cite 150 ml. Nu toti bolnavii suporta insa laptele. In unele cazuri reintroducerea brusca a acestuia in alimentatie poate da tulburari intestinale (diaree, constipatie). Ulcerosul nu trebuie sa renunte insa nici in aceste cazuri la lapte. Incidentele acestea de intoleranta pot fi indepartate daca laptele se ia taiat cu ceai, cu o apa alcalina sau daca la fiecare ceasca de lapte se adauga o lingurita de praf de carbonat de calciu. O alta metoda este aceea de a consuma laptele in preparate cu fainoase (gris, orez, taitei cu lapte).

Alimente indicate pentru bolnavii cu gastrita cronica hiperacida si boala ulceroasa in faza de liniste

Bauturi: lapte dulce sau lapte preparat din lapte praf sau lapte taiat cu ceai de tei, de maces, de musetel, cu cafea de orz sau cu apa minerala alcalina; suc de fructe dulci, chisel din fructe dulci preparat cu lapte; toate bauturile trebuie servite la temperatura camerei.
Fainoase: fainoase albe, de buna calitate, bine fierte (gris, orez, taitei, macaroane), mai ales sub forma de sufleuri sau budinci (cu lapte sau fierte in zeama de zarzavat), garnituri linga friptura (casa), spume din fainoase, mamaliguta moale pripita, bine fiarta, creme (deserturi), biscuiti sau pesmeti pentru ulcer.
Carne slaba de vaca, vitel, gaina, pui sau porc slab sub forma de rasol, tocatura dietetica, sufleuri, budinci, mincari cu carne.
Peste alb: salau, crap, fierte ca rasol.
Brinzeturi: brinza dulce de vaci, urda, cas nesarat.
Oua: oua fierte moi, omleta pe aburi, ochiuri romanesti, sodou, creme de ou, gelatina de ou sau lapte de pasare; in sufleuri sau budinci din fainoase fierte, piureuri de legume cu brinza sau carne tocata.

Legume cu celuloza (partea lemnoasa) mai fina ca: dovlecei, cartofi, morcovi, mazare verde frageda, fierte, trecute apoi prin sita (supe-creme, piureuri, sufleuri).
Fructe: sucuri de fructe dulci, de preferinta sub forma de chisel sau ca gelatina, piureu de fructe coapte sau spume din piureuri de fructe coapte, compot preparat din fructe, fierte, trecute prin sita.
Grasimi: smintina dulce, unt proaspat, frisca, untdelemen rafinat (fiert in sosul mincarii), galbenus de ou, margarina foarte putin sarata.
Supe de lapte cu fainuri de cereale, supe din fainoase (gris, orez, franzela etc.) ca supe limpezi cu adaos de fainoase si mai tirziu supe-creme preparate din legume pasate.
Sosuri dietetice preparate pe baza de lapte sau din supa limpede de zarzavat, ingrosate cu faina, amidon, smintina, galbenus.

Dulciuri: creme preparate cu amidon din lapte, frisca, sucuri de fructe, zeama de compot, ou; gelatine din sucuri de fructe sau din piureu de fructe coapte, din brinza de vaci, sodou; fainoase fierte cu lapte, spuma din fainoase, lapte de pasare; budinci din fainoase, sufleuri indulcite din brinza de vaci, franzela, amidon etc.
Aluaturi: aluat fiert (ecler), tarte cu frisca, cu crema de vanilie, cu peltea, aluat uscat de biscuiti, prajitura cu brinza de vaci, prajitura cu piureu de mere.

Zahar cu masura.
Peltea, miere amestecata cu unt.
Condimente: sare cu masura, putina vanilie, zeama de lamiie indoita cu apa si, exceptional si in cantitate foarte mica, putin cimbru in tocatura.

Alimente ce nu trebuie consumate


Bauturi: tuica, rachiuri, lichioruri, ceai rusesc tare, ceai de esenta, ceai de zahar ars, cafea neagra naturala, sifon, ape minerale sarate, gazoase, siropuri, bauturi reci sau prea fierbinti.
Piine: calda, proaspata, neagra, de tarite.
Fainoase: insuficient fierte, preparate cu grasimi prajite la cuptor, mamaliguta insuficient fiarta, prea consistenta.
Carne: grasa, sarata, afumata, vinat, mezeluri, conserve de carne in suc propriu, preparate cu grasime prajita si condimente iritante, snitel, tocaturi prajite si piperate, piftie de carne (aspic), mincaruri de carne si legume cu sosuri picante si grasime prajita
Peste gras, aspic (piftie) de peste, peste prajit, marinat, sarat, afumat, conservat, congelat.
Brinzeturi fermentate, sarate, conservate.

Oua prajite, fierte tari.
Legume tari si crude: ridichi, castraveti, varza, gulii, conopida, ardei gras, ardei iute, ceapa, usturoi; legume prajite gratinate: legume in mincaruri cu rintas.
Muraturi: varza acra, murata.
Legume uscate: fasole alba, linte, mazare uscata.
Fructe crude nepirguite, acre, cu coaja (visine, zarzare).
Fructe oleaginoase: nuci, migdale, alune.
Grasimi: untura, slanina, seu, unt sarat, untdelemn nerafinat, smintina acra, margarina sarata, orice grasime prajita.
Supe de carne sau de peste, cu zarzavatul taiat mare, din fructe acre, preparate cu rintas, cu zarzavatul taiat mare, din fructe acre, preparate cu rintas, acrite cu zeama de varza, bors, sare de lamiie, colorate cu boia.
Sosuri nedietetice: cu grasime incinsa si rintas, de mustar, condimente cu boia, piper, foi de dafin, usturoi.
Dulciuri: zaharicale, aluaturi dospite, aluaturi calde, aluat prajit (gogosi, clatite), foietaj, inghetata, prajituri preparate cu fructe acre sau simburi, cu rom, gem, dulceata.
Condimente: mustar, piper, boia, ardei iute, scortisoara, sare peste cantitatea permisa, cafea, ciocolata, cacao.


Enzime digestive si flora intestinala

Enzimele sunt fermenti de natura proteica si structura coloidala complexa, specifici plantelor si animalelor, necesare pentru digestie deoarece au roluri importante in transformarea alimentelor in substante primare necesare nutritiei, precum minerale, vitamine, aminoacizi. Acestea actioneaza in mod asemanator cu niste catalizatori, avand capacitatea de a determina o reactie chimica complexa fara ca ele sa fie alterate sau distruse in cursul acestui proces. Enzimele pot fi insa distruse de factori precum anumite conditii termice.
In transformarile biochimice care au loc in organismul uman, actioneaza doua tipuri de enzime, si anume:
• enzime endogene, sub forma de fermenti secretati de glandele digestive; au rol de reglare a digestiei;
• enzime exogene sau enzime propriu-zise, care trebuie procurate din mediul exterior, prin consumul de alimente de origine vegetala sau animala.
In organism, enzimele exogene se gasesc in cantitati foarte mici, dar fara prezenta lor activa nu pot avea loc procesele chimice de metabolizare (transformare), la nivelul celulelor, tesuturilor si diferitelor organe, nu se poate produce inmultirea celulelor si nici cresterea si dezvoltarea plantelor si animalelor.

Enzimele se pot gasi in special in alimentele negatite precum: germenii de grau, laptele de vaca crud (tolerat numai de cei cu ficatul sanatos), galbenusul de ou de gaina (crud sau preparat moale), sucurile de legume, sucul si salata de orz verde, legumele si zarzavaturile tinere, afinele, caisele, ceapa, ciresele si visinele, coacazele negre, morcovii, prazul, prunele, rosiile, salata verde, sfecla rosie, semintele de soia, spanacul, usturoiul, taratele de grau, mierea, lucerna (care contine un numar de 8 enzime esentiale), ouale, carnea si pestele. Aceste substante au un rol foarte bine determinat, fiecare actionand asupra unui anumit component din alimente, neputandu-se inlocui una pe cealalta. Prin urmare, o cantitatea insuficienta, sau absenta unei singure enzime poate determina imbolnavirea.
Enzimele al caror nume se termina cu "aza" au fost denumite pornind de la substanta din alimente asupra careia actioneaza. De exemplu, enzima care actioneaza asupra lipidelor (grasimi) se numeste lipaza; cea care descompune zaharul este zaharaza.

Flora intestinala reprezinta totalitatea microorganismelor ce traiesc in intestinul gros al vertebratelor, inclusiv al omului. Aceasta se afla intr-o relatie simbiotica cu organismul-gazda, aceasta relatie fiind atat de importanta incat, de cele mai multe ori, unele nu ar putea trai fara altele. Microflora intestinala nu este niciodata daunatoare organismului gazda, ci din contra, este esentiala, datorita a nenumarate roluri si functii pe care le are. Dintre acestea amintim:
- Sinteza substantelor esentiale
In cadrul florei intestinale sunt sintetizate numeroase substante necesare corpului uman, precum vitamina K, biotina, acid pantotenic si acid folic (in cantitati mai mici).
- Functie imunologica si antibacteriala
Intestinul gros este cel mai important organ imun al omului, din cauza expunerii intense la actiunea agentilor externi. Microflora intestinala stimuleaza producerea de imunoglobuline si joaca un rol esential conta bacteriilor straine, prevenind raspandirea acestora in cadrul organismului-gazda.
- Digestia carbohidratilor
Flora intestinala participa la absorbtia si digestia unor carbohidrati, precum amidonul, din cauza ca corpului uman ii lipsesc unele enzime, necesare descompunerii acestor zaharide.
- Prevenirea si tratarea maladiilor
Unele studii arata ca o flora intestinala sanatoasa ar putea preveni Maladia Crohn.
- Prevenirea alergiilor

ENZIME:


Lactobacillus Acidophilus

Lactobacillus bulgaricus este o bacterie prezenta in iaurt si in tubul digestiv al persoanelor care consuma iaurt. Conform observatiilor, aceste persoane sunt mai sanatoase si traiesc mai mult decat media.
Mai eficient decat Lactobacillus bulgaricus este Lactobacillus acidophilus, sau pe scurt - Acidophilus, deoarece se stie ca rezista in intestine mai mult de 10 zile. Aceasta bacterie creeaza un mediu nefavorabil diferitilor agenti patogeni, cum ar fi: micrococi, clostridii, coli-bacili si fungi. Ajuta la asimilarea lactoalbuminelor, aminoacizilor, grasimilor si lactozei. Are un rol important in sinteza vitaminelor B. Cu ajutorul sau putem proteja flora bacteriana existenta in tubul digestiv. Antibioticele administrate pe cale orala distrug flora intestinala, de aceea consumarea de Acidophilus este recomandata in timpul si dupa tratamentul cu antibiotice. Nu se cunoaste nici un tip de Acidophilus daunator sanatatii.
Amilaza
Amilaza pancreatica, similara amilazei salivare, actioneaza asupra amidonului sau glicogenului. Paralel cu formarea amilazei o mica parte a enzimei trece in sange, de aceea dozarea amilazei din sange da indicii asupra functiei pancreasului.

Bromelamina

Bromelaina este denumirea pentru un grup de enzime puternice care actioneaza asupra proteinelor, descompunandu-le si care se gaseste in ananas. Bromelaina a fost descoperita in anul 1957 si de atunci fiind intens studiata. Ea imbunatateste actiunea unor enzime digestive cum ar fi tripsina sau pepsina.

Lipaza

Lipaza pancreatica se secreta sub forma activa, capacitatea ei enzimatica fiind marita de aminoacizi, ionii de Ca si sarurile biliare. Sarurile biliare emulsioneaza grasimile, proces deosebit de important deoarece lipaza are efecte numai la nivelul interfetei grasimi-apa. Cu cat emulsia de grasimi este mai fina cu atat eficacitatea enzimei este mai mare. Sub influenta lipazei o parte din grasimile neutre patrunse in duoden sunt scindate in acizi grasi si glicerina sau in mono si digliceride. Chiar si in absenta lipazei pancreatice se absorb 70% din grasimile ingerate, absorbtia normala fiind de 95%.

Pancreatina

Pancreatina este o substanta extrasa din pancreasul animalelor si folosita în tratamentul tulburarilor intestinale. Aceasta contine substante enzimatice secretate de pancreas , precum: proteaza, lipaza, amilaza.

Papaina

Papaina este cea mai importanta enzima aflata in frunzele si fructele plantei tropicale papaya. Aceasta enzima este asemanatoare cu pepsina produsa de organismul uman si intervine in descompunerea alimentelor. Principalul efect consta in predigestia carnii (adica pregateste carnea inca inainte de a ajunge in stomac si de a incepe digerarea ei).
Majoritatea enzimelor de origine vegetala functioneaza identic atat in mediul acid, cat si in cel alcalin, actiunea lor extinzandu-se asupra intregului tract digestiv. Datorita acestei enzime este facilitata nu numai digestia alimentelor de origine animala, ci si vegetala.

Pepsina

Pepsina este o enzima secretata de mucoasa stomacului vertebratelor, care transforma proteinele în peptide. Aceasta transforma proteina in compusi mai simpli de tipul peptonelor si albumozelor. La randul ei pepsina se formeaza din pepsinogenul secretat de celulele glandelor stomacale, care se activeaza de catre acidul clorhidric, secretat deasemenea de mucoasa gastrica.

Proteaza

Proteazele sunt de mai multe tipuri: tripsina, chimotripsina, carboxi-peptidaza, ribonucleaza. Ele sunt secretate sub forma inactiva.
Tripsina se secreta sub forma de tripsinogen, care este activat de enterokinaza, o enzima eliberata de mucoasa duodenala. Enterokinaza avand un continut ridicat de polizaharide (cca 41%) nu este descompusa de enzimele intestinale, inainte de asi exercita efectul activator. Sub actiunea enterokinazei, tripsinogenul se transforma in tripsina, pierzind din molecula sa un peptid format din 6 aminoacizi. Tripsina este o endopeptidaza ce scindeaza legaturile peptidice, ce apartin unor aminoacizi bazici (ex. arginina). Enzima mai are proprietatea de a activa celelalte proteaze pancreatice.
Chimotripsinogenul este convertit in chimotripsina de mici cantitati de tripsina. Chimotripsina, proteaza cea mai concentrata din sucul pancreatic este tot o endopeptidaza ce scindeaza legaturile peptidice ale aminoacizilor aromatici (fenilalanina, tirozina). Tripsina coaguleaza sangele, iar chimotripsina - coaguleaza laptele.
Carboxipeptidaza este o exopeptidaza care desprinde din lantul polipeptidic cate un aminoacid cu gruparea carboxilica terminala. Secretata sub forma de procarboxipeptidaza este activata de tripsina.
Ribonucleaza descompune acizii nucleici in nucleotide.
Sub influenta tripsinei are loc si trecerea profosfolipazei A in enzima activa, fosfolipaza A. Enzima detasaza un acid gras de pe molecula lecitinei, dand nastere lizolecitinei. Lizolecitina, la randul ei, are capacitatea de a leza membrana celulara.